DESPRE NEINCREDERE
DESPRE NEINCREDERE
Când suntem neîncrezători în noi înșine, cu privire la ceva/cineva anume, sau pur și simplu în ziua de mâine, noi nu ne temem că poate nu vom fi în stare să facem ceva, sau că nu știm cum va fi, ci mai degrabă noi ne așteptăm să nu reușim, sau să se întâmple ceva rău.
Este important să înțelegem această nuanță, întrucât de aici putem construi unele căi de ieșire din neîncredere. În general, ne pricopsim cu neîncredere în mai multe feluri.
Cu o anumită înclinație către prudență putem veni pe lume cuibărită în temperament, dar de cele mai multe ori ea este rezultatul unei anumite experiențe de viață, începând din primii ani și continuând până astăzi.
Neîncrederea nu ne lasă să ne bucurăm fix de ceea ce trăim aici și acum, ne face să ne întrebăm permanent, neobosit, dacă nu cumva ne scapă ceva ce ne pune în primejdie, dacă nu cumva intențiile celuilalt sunt de fapt rele. Starea aceasta de nesiguranță se manifestă drept o prudență exagerată și ne pune obstacole înalte chiar și acolo unde nu ar fi decât o amărâtă de bordură.
În aceste circumstanțe devenim pesimiști și fataliști, anticipările noastre fiind negative, crezând că pericolul ne pândește aproape la fiecare pas. Evident, să fim atenți la ce se întâmplă în afara noastră și să ne evaluăm propriile resurse și capacități sunt atitudini foarte sănătoase. Dificultățile apar atunci când ajungem să trăim într-o permanentă stare de încordare, când nu ne putem relaxa în situații cunoscute, când șovăim și tot șovăim în fața unei alegeri sau când sfârșim prin a nu lua nicio decizie.
Neîncrederea poate duce și la pasivitate, atunci când, de exmplu, copleșiți de gândurile că oricum situația este și va fi nefastă, că oricum nu vom reuși ceea ce ne-am propus, că oricum nimeni sau nimic nu este așa cum pare, nu mai acționăm așa cum știm intuitiv că ne-ar face bine. Ajugem să fim dezinteresați și indiferenți tocmai cu ce ar trebui să ne intereseze mai tare, și anume starea de bine și echilibru personal, pentru a putea ulterior, din acea poziție de bine, să creăm și să dăruim bine în jurul nostru.
Construcția încrederii depinde de câteva lucruri importante, printre care, să simțim în interior că putem putem face față propriilor nevoi. Ce înseamnă asta?
Înseamnă să ajungem să știm în sinea noastră că suntem în stare să avem grijă de noi, că suntem pregătiți sau că ne putem adapta la situații neprevăzute. Înseamnă să lucrăm cu noi înșine onest, să creștem o grădină nouă de abilități personale acolo unde ne simțim descoperiți, să ne (re)cunoaștem calitățile și punctele forte care ne-au ajutat până acum în viață și să descoperim căi noi de a ne folosi de ele și în alte circumstanțe.
Este un demers complex și un drum eficient pe termen lung, care merită parcurs atunci când ne dorim să trăim o stare de bine și echilibru cu noi, cu lumea și cu toate din jurul nostru.