SINGURATATE SI INSINGURARE

SINGURATATE SI INSINGURARE
Privită din perspectiva negativă, singurătatea este cauza multor rele, între cele mai importante a depresiei, anxietății și a creșterii riscului de a muri mai tânăr. Singurătatea ca stare nu are preferințe doar pentru unii dintre noi – este trăită de femei și de bărbați deopotrivă, de către cei din medii sociale defavorizate și privilegiate, de către copii, adolescenți, adulți tineri sau vârstnici. Pustiul din interior este simțit și într-o încăpere plină de oameni și în vârf de munte.
Când vorbim despre specificul acestei stări în timpurile noastre, este adevărat că interacțiunea cu o altă persoană, față în față, este din ce în ce mai rară. Ritmul vieții este alert, avem din ce în ce mai multe obligații de acoperit, nu mai avem răbdare cu cei din jur, toleranța, empatia, compasiunea se reduc dramatic.
Astfel, ajungem să nu mai găsim acele relații umane care să ne aducă satisfacții, sau ajungem să preferăm singurătatea. De asemenea, contactul uman în mediul online își are beneficiile lui ( micșorând distanța fizică existentă la un moment dat, de exemplu), dar ne sărăcește de schimbul mai degrabă autentic și profund, atât la nivel emoțional cât și la nivel cognitiv, care are loc atunci când comunicăm direct cu celălalt.
Treptat își face loc un sentiment de izolare sau deconectare față de lume, ajungem să ne simțim nedemni de atenția cuiva, sau oricum ne-am dezvălui, ne simțim neînțeleși. Sănătatea fizică este și ea afectată, sistemul imunitar se deteriorează, scade rezistența la stres, tensiunea arterială crește, apetitul alimentar poate suferi modificări periculoase, stările de somn și veghe se pot dezechilibra, putem dezvolta mai usor comportamente adictive nocive și așa mai departe.
Apare firesc, deci, să ne temem de singurătate. Mai ales că, în societatea noastră de astăzi, a fi singur pare a fi chiar un handicap personal. Dar pe fondul lipsei relațiilor sociale benefice, a suportului veritabil, această teamă de singurătate ia proporții și devine anxietate, din cauza căreia nu mai putem gândi obiectiv, suntem aproape permanent confuzi și luăm decizii proaste, ajungem în situații dificile și astfel, se formează o cascadă de provocări emoționale și fizice din care se iese cu greu.
Iată de ce este important să cerem ajutor atunci când trecem prin astfel de stări.
Cu singurătatea ne vom întâlni mai devreme sau mai târziu, de mai multe ori chiar, de-a lungul vieții. Există soluții și posibile modalități de a face față acestor stări, chiar dacă noi nu mai reușim poate să le identificăm. Caută sprijin în jurul tău sau la un specialist.
Considerând aspectele potențial pozitive, ne putem uita la singurătate ca la un spațiu de reflectare, unde ne putem duce din când în când, atunci când simțim nevoia de liniște, când dorim să ne recăpătăm luciditatea sau obiectivitatea și este dificil de făcut acest lucru în vacarmul de zi cu zi. A ne retrage în solitudine poate fi un prilej bun să ne reevaluăm la nivel personal sau să analizăm obiectiv un context exterior.
Aici putem da frâu liber creativității, putem descoperi ce sunem în stare să facem pentru noi înșine pentru a ne acoperi nevoile, putem dedica timp hobby-urilor sau țese noi vise și așteptări, în concordanță cu realitatea văzută mai clar.